Raluca Popa este consilier școlar la Liceul Teoretic Onisifor Ghibu. Are multă experiență cu copiii și adolescenții și e unul dintre specialistii în domeniu cu o viziune de ansamblu și abordare orientată spre soluții, chiar daca, in contextul actual, acest lucru nu e deloc ușor.
”E o muncă minunată, îmi place ce fac, mă încarcă cu energii pozitive, dar vorbim și de multă agitație, module, vacanță, teste, iar programările și stabilitatea sunt aproape imposibile.”- Raluca Popa
Î: Se discută mult în ultimul timp despre sănătatea mintală a copiilor și tinerilor. Vezi în practica ta o schimbare față de generațiile anterioare de elevi?
R: Sunt multe schimbări – și bune și mai puțin bune. Copiii vin cu mai multă deschidere la consilierul școlar, din proprie inițiativă și uneori vor doar să vorbească cu cineva. Per ansamblu însă, văd o creștere a tulburărilor emoționale, și mai ales acum după perioada de pandemie.
Î. Care sunt cele mai frecvente probleme cu care se confruntă copiii și tinerii?
R: Multe atacuri de panică, în timpul orelor, copii ajung la mine sau la cabinetul medical, în timpul unei prezentări PPT, sau în timpul/ după un test… multă tristețe, lipsă de speranță, incertitudine legată de viitor. Pe de altă parte și multă competiție, trebuie să ia 10, e obligatoriu, toți învață foarte bine, ei spun că n-au nici o șansă dacă nu luptă. Și văd multă stimă de sine scăzută: ”Nu-s bun de nimic, sunt degeaba, sunt prost/astă, nu voi face nimic în viață…”, asta-mi spun copiii.
Î. Deși, cel puțin în mediul urban, oamenii sunt mai deschiși la a discuta despre sănătatea mintală, se pare că soluțiile sunt greu de identificat. Crezi ca e vreo măsură care s-ar putea lua, implicând părinți, școală, comunitate pentru a aborda mai funcțional și practic lucrurile?
R: Categoric. Eu sunt o optimistă. Sunt sigură că există soluții. Nu suntem noi obișnuiți să gândim soluții pentru toată lumea, diferențiat, în funcție de nevoi. Performanța nu e ușoară, indiferent despre ce vorbim, dar o mai bună orientare a elevilor, mai multe discuții cu părinții, dezvoltarea abilităților personalului didactic, ar ajuta.
Î. Ce ai face dacă ar depinde de tine pentru promovarea sănătății mintale?
R: Aș pune mai mult accent pe ea și, așa cum am propus deja la nivelul școlii, aș introduce-o în curricula fiecărei materii. Nu doar un profesor să o facă, ci toți.
Î. Există un exercițiu care ar putea deveni practică zilnică pe care l-ai recomanda elevilor sau chiar și adulților din jurul lor?
R: Mindfulness și autoevaluarea. Capacitatea noastră de a ne înțelege propriile stări ne ajută să le înțelegem și pe ale altora. Odată înțelese emoțiile noastre și ale celorlalți, mai mult ca sigur că am putea crea spații sociale ceva mai sigure.